în braţe să te prind...
Şi să plecăm, în taină,
în lumea asta mare
Ca să-nţelegi că norii
în ceruri se aprind.
Dă-mi mâna iar, iubito,
te prind din nou în braţe,
Te uită, pleacă toamna,
şi iarna vine iar,
Cu ultima ei ploaie
de noi vrea se-agaţe,
Dar opaline ceruri
se-arată-n calendar.
Deasupra-i Carul Mare
şi Luna. Ne veghează,
Să fim hotarul vieţii
ce-ncepe de la noi,
Dormit-ai rău azi noapte...
de-a pururi vei fi trează,
Sub alburile iernii
trăi-vom amândoi.
Venind din lumea noastră
trăi-vom în iubire,
Că am plătit cu lacrimi
al raţiunii somn,
Acum întinde mâna,
fii pas de împlinire,
Să nu mă laşi vreodată
să cred că pot s-adorm.
Dă-mi mâna ta, iubito,
şi prinde-mi mâna-n noapte,
Şi spune adevărul,
dar nu îl spune-n şoapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu