către tine m-a trimis...
Te-am privit dormind, iubito...
şi-am venit la tine-n vis.
Parcă ţi-am văzut privirea
şi o lacrimă ţi-am şters,
Tu-mi spuneai ca viaţa-i viaţă...
Viaţa e un Univers...
Îmi e greu şi îmi e bine...
vin să ştiu ce-am fost, ce sunt,
Caut adevărul lumii
şi în Cer, şi pe Pamânt!
Te-am privit fugar, o clipă...
ştiu ce ştiu şi recunosc,
Te-am îmbrăţişat prin vreme...
cât de bine te cunosc...
Am fost noi şi-n altă viaţă,
am fost noi, numai noi doi,
Vine iarăşi vremea noastră,
şi aici şi mai apoi.
Te-am cuprins în adevăru-mi
ca să ştii că mai exist,
Şi-ai să-mi vii în prag de seară,
şi-am să uit cât sunt de trist!
Adevărul se întoarce...
Orişicât ar fi dosit,
Te iubesc, nu pot ascunde...
tot aşa cum te-am iubit.
Timpul trece... se grăbeşte...
mă gândesc şi eu banal,
Au rămas câteva zile...
şi ne-ntoarcem în real!
Pregăteşte-te, iubito,
vin la noapte, iarăşi vin...
Mâine trecem peste praguri,
vieţii dăm un sens deplin!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu