o rază de lumină,
Tăind prin întuneric
un drum înnoitor,
Şi mi se-arată ziua
ce fi-va doar senină,
Cu-n orizont de alburi
şi-al iernii sfânt decor.
Din valuri viscolite,
prin fapte inocente,
Redăm, splendorii nopţii,
ce ni s-a vrut pierdut,
Răscumpărăm concretul,
punând corect accente
Pe trepte urcătoare
ce duc spre absolut.
Din ceruri, şi din ape,
vin timpuri viitoare,
Vin adevăruri certe
şi marile-mpliniri,
Mă simt că am putere
şi ştiu că răul moare,
Şi-avem destinul sacru
al marilor iubiri.
Se redeschide poarta
spre ceruri şi spre viaţă,
În fiecare noapte
primeşti un semn în vis,
Adaosuri sinistre
pier dis-de-dimineaţă,
Şi ceasul bate-ntr-una,
mereu tot mai precis.
Deja mă simt în stare
să-ţi spun să îmi dai mâna,
Să-ţi fiu stăpânul nopţii,
iar ziua, tu, stăpâna.
Ne pun peceţi pe suflet
şi Soarele şi Luna,
Că tu îmi eşti de-a pururi
iar eu pe totdeauna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu