m-ai învaţat să zbor,
Cu aripi de lumină
spre timpul viitor,
Mi-ai arătat o cale,
să pot s-ajung la cer,
M-ai învăţat, în noapte,
că stelele nu pier.
Îţi mulţumesc, iubito,
că dacă n-ai fi fost,
N-aş fi-ntâlnit speranţa
şi viaţa n-avea rost,
Mi-ai dăruit în taină,
seninul din priviri,
Ca sens de rostuire
a marii împliniri.
Îţi mulţumesc, iubito,
că mi-ai lăsat în dar
Căldura mâinii tale,
şi-al nopţii sfânt hotar...
Nu mai cunosc durerea,
nu mă mai simt pustiu,
Chiar norii dau culoare
când ceru-i plumburiu.
Mi-ai dăruit puterea
prin vorbele nezise,
Iar adevărul astăzi
are-mpliniri promise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu