marți, 22 decembrie 2009

Prin poarta cerului

Coboară cerul până-n palma mea
Şi îmi deschide-o poartă şi te văd...
Mi-e dat să ştiu ce-a fost... ce va urma,
Azi drumul, pas cu pas, pot sa-l prevăd.

În noaptea-aceasta încă o pecete
Se sparge brusc şi fără de motiv,
Dansează o lumina pe perete...
E semn ca drumul e definitiv.

O stea mă duce-ntr-una către tine,
În urmă-mi simt un hău întredeschis,
Trei heruvimi îmi spun că va fi bine,
Că viaţa ne va fi un paradis.

Afară-i ger... Dar simt că-i primavară,
Mă încalzeşte semnul ce-l primesc,
A fost ce-a fost... Mi-e lacrima amară...
Atât de multe-aş vrea să povestesc!

Dar cerul îmi e azi aşa aproape,
Privesc în jos şi nu mai văd nimic,
Un diamant îmi eşti şi-mi eşti aproape...
Şi ochii către tine mi-i ridic.

Şi stiu că-i scris şi-n scrisuri vom rămâne,
Deasupra uneltirilor păgâne.

Niciun comentariu: